30 aprilie: Japonia. Pentru aceasta zi initial ploioasa am ales un traseu destul de lung in
jurul orasului Nara: De la circa 150m altitudine, undeva in sudul orasului
am urcat de-a lungul albiei unui rau (poteca numita Taki Zaka No Michi)
pana la locul de odihna Kubi Kureji Zo (circa 375m), am ocolit lacul
Jigogudani, trecut pe la Buddha pictati in pestera (Jigogudani Sekkutsu
Botoke) pana spre varfurile Hoyama Nampo (520m) si Hoyama (518m); am coborat
apoi spre nord, via cascada Uguisunotaki si soseaua asfaltata pana pe
vf. Wakakusa, unde mai ajunsesem (urcand direct din Nara) si
cu sase ani inainte; la final am coborat pe pajiste
spre Nara.
Singur.
27 aprilie: Japonia. Dupa sase ani am revenit in insula Shikoku, de data
aceasta pe coasta sudica. Din centrul orasului Kochi am urcat poteca ce
trece pe langa vf. Hitsuzan (118m) pana pe varful Saragamine (163m), punctul
de maxim al zilei; am coborat pe unde am venit dar cu doua mici ocoluri, mai
intai la coborarea din varful mare am facut o bucla prin sud si apoi am
urcat si vf. Hitsuzan.
Singur.
5 aprilie: Italia. Pentru ultima jumatate de zi (seara aveam avion spre casa din Bergamo) am
ales un traseu usor din Vernante: Am urcat dus-intors pana la Tetto Culetta
(circa 1215m altitudine); la dus am tinut traseul L26, la intors am ocolit
pe sub varful Bric Martinet si pe la Croce della Moler.
Singur.
4 aprilie (II): Italia. Cum mai aveam timp dupa ferrata scurta anterioara am hotarat
sa parcurg pentru a sasea oara
via ferrata Orrido di Foresto, la un debit simiar cu cel de la
iesirea cu Costi de acum un an.
Singur.
4 aprilie: Italia. Din nou in valea Susa, langa Bussoleno pentru a parcurge pentru prima
data o via ferrata care a stat mai mult inchisa in ultimii ani (si de fapt
s-a dovedit inchisa si acum) - ferrata Orrido di Chianocco. Dupa cum citisem
si din recenzii este cam fara haz si partea interesanta am terminat-o in mai
putin de jumatate de ora.
Singur.
3 aprilie (II): Italia. De ceva vreme remarcasem un traseu marcat cu negru ce se desprindea din cel
alb imediat mai sus dupa biserica din Vernante; astazi am fost sa il explorez
si s-a dovedit o mare dezamagire - se termina dupa nici 100m diferenta de nivel
de urcat intr-un loc panoramic plin de gunoaie. Conform Osmand mai exista
poteca si mai in sus; am incercat sa o caut dar fara succes asa ca am mai
urcat cam inca 100m pe niste stanci, pana la circa 1040-1050m altitudine unde
am hotarat sa ma intorc pe unde am venit.
Singur.
3 aprilie: Italia. Plimbare scurta si rapida intre doua trenuri. Din gara Cengio (circa 410m
altitudine) am facut un circuit pe un deal aflat la nord de gara; am urcat
prin est (plecand din Via Monti) pana la un punct de maxim aflat la circa 515m
altitudine si am coborat prin vest, iesind in SP339 la circa 400m vest
de gara.
Singur.
2 aprilie: Franta. Pentru a treia oara in mai putin de sase luni sunt in Parc National
des Calanques; astazi am ales un itinerar mai lung, plecand din Baumettes pe
rosu spre Col du Morgiou si Col des Escourtines, apoi pe albastru via vf. Conceau si
Col du Renard pana in extremitatea Crete du Mourgiou; din Col du Renard am coborat pe
negru spre golful Morgiou si apoi pe poteca de legatura rosie spre Sugiton (acest din urma
segment il facusem in sens invers in primele doua dati); in Sugiton am stat vreo 20-30min si
pe plaja naturista Des Pierres Tombees si la final am urcat spre Luminy via
Esplanade - La Terasse - Falaise des Toits - Col de la Falaise des Toits - Col du Sugition.
Singur.
1 aprilie: Spania. Dupa un an si patru luni am reluat o plimbare in Barcelona, pe dealul Montjuic:
Am parcurs de la sud la nord cei circa 1km ai potecii
Cami del Mar de la Mirador de Migdia pana in fata castelului Montjuic; apoi ca si atunci
am coborat la liber circa 120m diferenta
de nivel pe versantul inclinat al dealului pana spre port.
Singur.
18 martie: Germania. Din Fischbrunn (circa 35km est fata de Nuremberg)
am mers spre nord-est pe poteca marcata cu galben
pana la inceputul viei ferrata Norissteig, pe care am parcurs-o integral pana
la iesirea din Hirschbach; la final am mai mers aproape 4km pana in gara
Vorra via Unterhirschbach.
Singur.
17 martie: Germania. Mana sus cine stie ce-i aia un Inselberg!
Bad Staffelstein, in Franconia. Din gara am mers circa 1.5km prin oras
si apoi am inceput urcusul pe Staffelberg, un munte izolat ce domina campia
din jur; dupa ce m-am bucurat de stancile sale izolate am coborat pe unde
am venit, incheind tot circuitul in mai putin de doua ore.
Singur.
21 februarie: Belgia. O plimbare prin rezerva naturala Westhoek, la granita Belgiei (Flandra)
cu Franta; este o regiune creata pentru protejarea unor dune de nisip; au fost
circa 6.5km pe poteci cand printre vegetatie, cand inundate, cand prin nisip.
Am urcat si in doua mici observatoare care se ridicau cativa metri deasupra
locurilor din jur.
Singur.
12 februarie: Italia. Tot in Sicilia; din orasul Taormina (circa 210m alt) am urcat dus-intors spre
Santuario Madonna della Rocca (340m), pe langa Castelmola, urmand apoi
pe langa Cimitero di Castelmola traseul 176 pana la circa 650m altitudine
pe poteca spre Mt. Venere; am coborat apoi inapoi fix pe unde am urcat.
Singur.